Ce faci unde te duci cand nu ai unde fugi de tine insati, de disperarea din sufletul tau, de singuratate si totusi te simti sufocat de lume... Ce faci cand iubesti atat de mult incat simti ca inima sta sa se reverse de atata iubire... si totusi nu stii sa o manifesti si sa o canalizezi in directia potrivita, astfel incat sa-i dai cea mai buna utilizare... Oare prin cate "crize de vindecare" trebuie sa treaca o fiinta umana astfel incat sa se vindece odata, sa "ramana" la nivelul la care a trecut deja pragul de atatea ori si totusi se intoarce de acolo inapoi atat de usor, de parca n-ar stii ce inseamna "intoarcerea" - deja vu arhicunoscut (repetitie de repetitie)... Cum poate un om sa fie un asemenea amestec de prostie crasa si egoism si totusi sa iubeasca asa de mult si atat de multe? Cum faci sa iesi din valtoarea vietii care te trage inapoi, cum faci sa iesi fara sa si mori? Cum te faci inteles atunci cand cuvintele sunt dusmanii tai cei mai mari, cum faci sa le transmiti celor din jur mesaje fara cuvinte, sa le transmiti ce simti de fapt in interiorul tau - pentru ca, desi cuvintele pot fi inselatoare, pot gresi, "inima" nu greseste niciodata si tu si cu Dumnezeu stiti ce e in inima unei fiinte umane... Cum sa fac sa-mi impart inima fara sa o sfasii, intre oameni si Dumnezeu? Cum invatam odata Doamne, si cata rabdare mai ai cu noi? Nu pot decat sa sper ca ... multa. Si sa nu uiti tu Doamne, ca asa rau si prost si mic cum e sufletul asta, te iubeste cu toata fiinta lui! Si te roaga sa-l ierti si sa faci sa fie iertat de toti cei pe care i-a ranit vreodata cu voie sau fara voie, cu gandul, vorba, fapta, sentimentele ... In numele Iubirii iti cer iertare!
... Nu stiu de ce mi-e mai tare frica, de moartea mea, a celor dragi sau de frica in sine? Sau de a-mi pierde iubirea care a fost totdeauna barometrul si "farul" (lumina) mea in viata, de a ma "inchide" fata de creatorul meu? Cred ca de ultima varianta mi-e mai teama decat de orice altceva...

Fiindca asta este jurnalul meu, al gandurilor si existentei mele actuale, pot posta orice vreau ... asa ca, uite aici: INCREDIBIL! CU ADEVARAT NU EXISTA COINCIDENTE PE LUME SI NIMIC NU E INTAMPLATOR!
Adica, exact ce ma gandesc deja de catva timp incoace, imi apare confirmat din surse complet diferite, si nu vorba numai de ideea asta ... Spre exemplu, ma gandesc de ceva timp ca m-am saturat de meseria mea, ca vreau sa fac altceva, ceva in care sa pot darui mai mult si in care si eu la randul meu sa gasesc mai multa implinire ... si m-am gandit ultimele 2 zile incontinuu ca nu mai inteleg si nu mai pot accepta sensul de a munci pana la epuizare ca un mic sclav pentru diverse companii doar pentru o oarecare suma de bani ... si ia uite, astazi hal de raspuns :
http://codulluioreste.blogspot.com/ - Munca in exces e pacat de moarte 01/04/10.
Hahahaha... e chiar culmea, cred ca sunt cam "surda" si "chioara" insa mesajul asta chiar l-am inteles ...