19 Februarie 2010-02-19

Talitha kumi!

Eli, Eli, lama sabachthani?
Unde esti tu Doamne? De cand am inceput sa te caut, parca mai mult m-am indepartat de tine decat m-am apropiat, desi cate putin din tine am gasit si in Constiinta – a mea, de Sine, Colectiva, Globala – si in dogmele si principiile religiilor, si in natura, si in iubire si in suferinta... Si totusi nu te am pe tine, nu te regasesc asa cum as vrea... Nu pot decat sa strig ca fiul tau pe cruce: De ce m-ai parasit Doamne? Sau de ce te-am parasit? Caci mi-e atat de teama ca nu tu ai plecat ci eu... In sufletul meu, fara ca macar sa prind de veste, am inceput sa ma indepartez de tine si de iubirea aceea... Ba chiar am inceput sa caut alte iubiri iluzorii, efemere si relative... Te caut in carti si-n stiinte, dar inima mea simte ca nu esti acolo, sau esti si acolo, dar nu acolo poti fi simtit cel mai puternic, darmite „atins”... Arata-mi tu, Doamne, Calea, daca eu m-am blocat, sunt intr-o fundatura...Imi recunosc neputinta, te rog intoarce-te la fiul ratacitor si risipitor, si ajuta-ma sa nu te mai pierd data urmatoare, alunga indoielile din inima si minte, alunga spaimele, alunga dorul prin prezenta... NU MA AUZI, TU, DOAMNE? Acum stau aici si inima mea e in genunchi, plina de noroi, si urla dupa tine: Doamne, mi-e dor de tine...Lumina mea, mi-e dor tine.... Nu ma mai lasa sa ma pierd in atatea vorbe, abstractiuni, in atata realitate partiala, ajuta-ma sa ma adun, caci in afara de tine (ta) e frigul vesnic... nu asta caut, ci caut caldura aceea care cu atata mila mi-ai dat-o odata, acea sclipire a vietii vesnice, a invierii care m-ai lasat sa o ating odata... ce trebuie sa fac Doamne pentru a ma intoarce la tine, in viata fiind? Sa ma las din nou cotropita de acea suferinta acerba care duce pana la neantificare, in care nici mintea, nici inima nu mai au curaj sa „vorbeasca”? sa „uit” din nou de mine, pana la inexistenta? Cui si la ce sa ma daruiesc Doamne? Spune tu, caci sunt aici sa ascult... insa s-ar putea sa nu mai aud la fel de bine... insa nu-ti sta tie in puteri orice? Atunci deschide ochii si urechile mele, ca sa te „aud” din nou! Nu-mi lasa existenta sa se iroseasca in van, caci nu-ti cer numai pentru mine toate astea, tu stii Doamne ca daca eu „am”, voi „da” si celorlalti in final, caci eu fara Ei sunt nimic si nici nu vreau nimic fara Ei...

Sper sa nu uit sa te caut niciodata!